sulfura
Borrowed from French sulfurer.
a sulfura (third-person singular present sulfurează, past participle sulfurat) 1st conj.
infinitive | a sulfura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | sulfurând | ||||||
past participle | sulfurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sulfurez | sulfurezi | sulfurează | sulfurăm | sulfurați | sulfurează | |
imperfect | sulfuram | sulfurai | sulfura | sulfuram | sulfurați | sulfurau | |
simple perfect | sulfurai | sulfurași | sulfură | sulfurarăm | sulfurarăți | sulfurară | |
pluperfect | sulfurasem | sulfuraseși | sulfurase | sulfuraserăm | sulfuraserăți | sulfuraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sulfurez | să sulfurezi | să sulfureze | să sulfurăm | să sulfurați | să sulfureze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sulfurează | sulfurați | |||||
negative | nu sulfura | nu sulfurați |
sulfura