From suliman.
a sulimeni (third-person singular present sulimenește, past participle sulimenit) 4th conjugation
infinitive | a sulimeni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | sulimenind | ||||||
past participle | sulimenit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sulimenesc | sulimenești | sulimenește | sulimenim | sulimeniți | sulimenesc | |
imperfect | sulimeneam | sulimeneai | sulimenea | sulimeneam | sulimeneați | sulimeneau | |
simple perfect | sulimenii | sulimeniși | sulimeni | sulimenirăm | sulimenirăți | sulimeniră | |
pluperfect | sulimenisem | sulimeniseși | sulimenise | sulimeniserăm | sulimeniserăți | sulimeniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sulimenesc | să sulimenești | să sulimenească | să sulimenim | să sulimeniți | să sulimenească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sulimenește | sulimeniți | |||||
negative | nu sulimeni | nu sulimeniți |