a suprapune (third-person singular present suprapune, past participle suprapus) 3rd conj.
infinitive | a suprapune | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | suprapunând | ||||||
past participle | suprapus | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | suprapun | suprapui | suprapune | suprapunem | suprapuneți | suprapun | |
imperfect | suprapuneam | suprapuneai | suprapunea | suprapuneam | suprapuneați | suprapuneau | |
simple perfect | suprapusei | suprapuseși | suprapuse | suprapuserăm | suprapuserăți | suprapuseră | |
pluperfect | suprapusesem | suprapuseseși | suprapusese | suprapuseserăm | suprapuseserăți | suprapuseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să suprapun | să suprapui | să suprapună | să suprapunem | să suprapuneți | să suprapună | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | suprapune | suprapuneți | |||||
negative | nu suprapune | nu suprapuneți |