Borrowed from French suprématie, from English supremacy.
supremație f (plural supremații)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) supremație | supremația | (niște) supremații | supremațiile |
genitive/dative | (unei) supremații | supremației | (unor) supremații | supremațiilor |
vocative | supremație, supremațio | supremațiilor |