supura
Borrowed from French suppurer, from Latin suppurare.
a supura (third-person singular present supurează, past participle supurat) 1st conjugation
infinitive | a supura | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | supurând | ||||||
past participle | supurat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | supur | supuri | supură | supurăm | supurați | supură | |
imperfect | supuram | supurai | supura | supuram | supurați | supurau | |
simple perfect | supurai | supurași | supură | supurarăm | supurarăți | supurară | |
pluperfect | supurasem | supuraseși | supurase | supuraserăm | supuraserăți | supuraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să supur | să supuri | să supure | să supurăm | să supurați | să supure | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | supură | supurați | |||||
negative | nu supura | nu supurați |
supura