a supția (third-person singular present supțiază, past participle supțiat) 1st conj.
infinitive | a supția | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | supțiind | ||||||
past participle | supțiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | supții | supții | supție | supțiem | supțiați | supție | |
imperfect | supțiam | supțiai | supția | supțiam | supțiați | supțiau | |
simple perfect | supțiai | supțiași | supție | supțiarăm | supțiarăți | supțiară | |
pluperfect | supțiasem | supțiaseși | supțiase | supțiaserăm | supțiaserăți | supțiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să supții | să supții | să supție | să supțiem | să supțiați | să supție | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | supție | supțiați | |||||
negative | nu supția | nu supțiați |