From surprinde (“to surprise”) + -tor.
surprinzător m or n (feminine singular surprinzătoare, masculine plural surprinzători, feminine and neuter plural surprinzătoare)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | surprinzător | surprinzătoare | surprinzători | surprinzătoare | ||
definite | surprinzătorul | surprinzătoarea | surprinzătorii | surprinzătoarele | |||
genitive/ dative |
indefinite | surprinzător | surprinzătoare | surprinzători | surprinzătoare | ||
definite | surprinzătorului | surprinzătoarei | surprinzătorilor | surprinzătoarelor |