From surprinde (“to surprise”) + -tor.
surprinzător m or n (feminine singular surprinzătoare, masculine plural surprinzători, feminine and neuter plural surprinzătoare)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | surprinzător | surprinzătoare | surprinzători | surprinzătoare | |||
definite | surprinzătorul | surprinzătoarea | surprinzătorii | surprinzătoarele | ||||
genitive- dative |
indefinite | surprinzător | surprinzătoare | surprinzători | surprinzătoare | |||
definite | surprinzătorului | surprinzătoarei | surprinzătorilor | surprinzătoarelor |