a surupa (third-person singular present surupă, past participle surupat) 1st conj.
infinitive | a surupa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | surupând | ||||||
past participle | surupat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | surup | surupi | surupă | surupăm | surupați | surupă | |
imperfect | surupam | surupai | surupa | surupam | surupați | surupau | |
simple perfect | surupai | surupași | surupă | suruparăm | suruparăți | surupară | |
pluperfect | surupasem | surupaseși | surupase | surupaserăm | surupaserăți | surupaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să surup | să surupi | să surupe | să surupăm | să surupați | să surupe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | surupă | surupați | |||||
negative | nu surupa | nu surupați |