Inherited from Latin tacēre, from Proto-Italic *takēō, possibly from Proto-Indo-European *tak- or *tHk-.
a tăcea (third-person singular present tace, past participle tăcut) 2nd conjugation
infinitive | a tăcea | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | tăcând | ||||||
past participle | tăcut | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | tac | taci | tace | tăcem | tăceți | tac | |
imperfect | tăceam | tăceai | tăcea | tăceam | tăceați | tăceau | |
simple perfect | tăcui | tăcuși | tăcu | tăcurăm | tăcurăți | tăcură | |
pluperfect | tăcusem | tăcuseși | tăcuse | tăcuserăm | tăcuserăți | tăcuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să tac | să taci | să tacă | să tăcem | să tăceți | să tacă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | taci | tăceți | |||||
negative | nu tăcea | nu tăceți |