From tăciune.
a tăciuna (third-person singular present tăciunează, past participle tăciunat) 1st conj.
infinitive | a tăciuna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | tăciunând | ||||||
past participle | tăciunat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | tăciunez | tăciunezi | tăciunează | tăciunăm | tăciunați | tăciunează | |
imperfect | tăciunam | tăciunai | tăciuna | tăciunam | tăciunați | tăciunau | |
simple perfect | tăciunai | tăciunași | tăciună | tăciunarăm | tăciunarăți | tăciunară | |
pluperfect | tăciunasem | tăciunaseși | tăciunase | tăciunaserăm | tăciunaserăți | tăciunaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să tăciunez | să tăciunezi | să tăciuneze | să tăciunăm | să tăciunați | să tăciuneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | tăciunează | tăciunați | |||||
negative | nu tăciuna | nu tăciunați |