Borrowed from Hungarian tagadni.
a tăgădui (third-person singular present tăgăduiește, past participle tăgăduit) 4th conj.
infinitive | a tăgădui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | tăgăduind | ||||||
past participle | tăgăduit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | tăgăduiesc | tăgăduiești | tăgăduiește | tăgăduim | tăgăduiți | tăgăduiesc | |
imperfect | tăgăduiam | tăgăduiai | tăgăduia | tăgăduiam | tăgăduiați | tăgăduiau | |
simple perfect | tăgăduii | tăgăduiși | tăgădui | tăgăduirăm | tăgăduirăți | tăgăduiră | |
pluperfect | tăgăduisem | tăgăduiseși | tăgăduise | tăgăduiserăm | tăgăduiserăți | tăgăduiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să tăgăduiesc | să tăgăduiești | să tăgăduiască | să tăgăduim | să tăgăduiți | să tăgăduiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | tăgăduiește | tăgăduiți | |||||
negative | nu tăgădui | nu tăgăduiți |