Borrowed from Italian terzo, Latin tertius. Compare the inherited doublet terțiu and tărțiu, cf. also anțărț.
terț m or n (feminine singular terță, masculine plural terți, feminine and neuter plural terțe)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | terț | terță | terți | terțe | |||
definite | terțul | terța | terții | terțele | ||||
genitive- dative |
indefinite | terț | terțe | terți | terțe | |||
definite | terțului | terței | terților | terțelor |
terț m (plural terți)