tibișir

• tipișăr — rare, obsolete

Borrowed from Ottoman Turkish تباشیر (tebeşir, “chalk”), from Arabic طَبْشُورَة (ṭabšūra, “chalk”), ultimately from Sanskrit तवक्षीर (tavakṣīra, “tabasheer”). Cognate to Aromanian tibishire, Albanian tebeshir, Bulgarian тебеши́р (tebešír), Greek τεμπεσίρι (tempesíri).^[1][2] First attested in 1792.^[1]

• IPA^(key): /ti.biˈʃir/
• Rhymes: -ir
• Hyphenation: ti‧bi‧șir

tibișir n (plural tibișire) (dated, Muntenia)

1. chalk (used for writing)
   • 1893, Barbu Ștefănescu-Delavrancea, “Domnul Vucea [Mister Vucea]”, in Paraziții [The Parasites]‎, Bucharest, page 304:

     Mĕ duc la tablă; ĭeaŭ tibişirul; îl scap de vr’o treĭ-orĭ din mână […]

     [Mă duc la tablă; iau tibișirul; îl scap de vreo trei ori din mână […] ]

     I go to the blackboard; I grab the chalk; I drop it about three times

2. (very rare) chalk (rock)
   • 1811, Nicodim Greceanu, Învățături de multe științe folositoare copiilor creștinești cei ce vor vrea să înveațe și să știe dumnezeiasca scriptură [Teachings of many sciences useful to Christian children who might wish to learn and to know the Holy Scripture]‎, Sibiu: Ioann Bart, translation of original by Polyzois Kontos, page 129:

     Лꙋ́тꙋриле фирѣще сѫ́нт де църѫ́нъ, прекꙋм то́т пъмѫ́нтꙋл. Саꙋ върѡ́с прекꙋ́м Кре́та а҆декъ Типишъ́р (а)
     (а) Пъмѫ́нтꙋл а҆лб, кꙋ ка́ре по́ате ꙟ҆семна ѡ҆́мꙋл ѡ҆рй че в̀а врѣ пре ѡ҆ Скѫ́ндꙋръ, ка ѡ҆ Скрисо́аре.

     Luturile fireaște sînt de țărână, precum tot pământul. Sau văros precum Creta adecă Tipișăr.^(a)
     (a) Pământul alb, cu care poate însemna omul ori ce va vrea pre o Scândură, ca o Scrisoare.

     The clays are naturally of dirt, as is all earth. Or lime-like such as chalk, that is, tibișir.^(a)
     (a) The white earth, with which one may inscribe on a wooden board whatever one wishes, as on a letter.

   • , volume 2 (in French), Bucharest: Socec, page 622:

     Tibişír, s., (seul. en Valachie), blanc d’Espagne, craie

     Tibișir, n., (only in Wallachia), blanc d’Espagne, chalk]

• cretă

• tibișiros