Unknown.
a ticlui (third-person singular present ticluiește, past participle ticluit) 4th conj.
infinitive | a ticlui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | ticluind | ||||||
past participle | ticluit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | ticluiesc | ticluiești | ticluiește | ticluim | ticluiți | ticluiesc | |
imperfect | ticluiam | ticluiai | ticluia | ticluiam | ticluiați | ticluiau | |
simple perfect | ticluii | ticluiși | ticlui | ticluirăm | ticluirăți | ticluiră | |
pluperfect | ticluisem | ticluiseși | ticluise | ticluiserăm | ticluiserăți | ticluiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să ticluiesc | să ticluiești | să ticluiască | să ticluim | să ticluiți | să ticluiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | ticluiește | ticluiți | |||||
negative | nu ticlui | nu ticluiți |