transcende
transcende
trānscende
transcende
Borrowed from Latin transcendere or French transcender.
a transcende (third-person singular present transcende, past participle not used) 3rd conj.
infinitive | a transcende | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | transcenzând | ||||||
past participle | transcens | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | transcend | transcenzi | transcende | transcendem | transcendeți | transcend | |
imperfect | transcendeam | transcendeai | transcendea | transcendeam | transcendeați | transcendeau | |
simple perfect | transcensei | transcenseși | transcense | transcenserăm | transcenserăți | transcenseră | |
pluperfect | transcensesem | transcenseseși | transcensese | transcenseserăm | transcenseserăți | transcenseseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să transcend | să transcenzi | să transceandă | să transcendem | să transcendeți | să transceandă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | transcende | transcendeți | |||||
negative | nu transcende | nu transcendeți |