transmuta
trānsmūtā
transmuta
Borrowed from French transmuter.
a transmuta (third-person singular present transmută, past participle transmutat) 1st conj.
infinitive | a transmuta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | transmutând | ||||||
past participle | transmutat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | transmut | transmuți | transmută | transmutăm | transmutați | transmută | |
imperfect | transmutam | transmutai | transmuta | transmutam | transmutați | transmutau | |
simple perfect | transmutai | transmutași | transmută | transmutarăm | transmutarăți | transmutară | |
pluperfect | transmutasem | transmutaseși | transmutase | transmutaserăm | transmutaserăți | transmutaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să transmut | să transmuți | să transmute | să transmutăm | să transmutați | să transmute | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | transmută | transmutați | |||||
negative | nu transmuta | nu transmutați |
transmuta