tria f (plural tries)
tria
From Proto-Germanic *þrīz, from Proto-Indo-European *tréyes.
tria
30 | ||
← 2 | 3 | 4 → |
---|---|---|
Cardinal: tri Ordinal: tria Adverbial: trie Multiplier: triobla, triopa Fractional: triona, triono |
tria (accusative singular trian, plural triaj, accusative plural triajn)
tria
tria
Inflected form of trēs (“three”).
tria
See the etymology of the corresponding lemma form.
tria
a tria (third-person singular present triează, past participle triat) 1st conj.
infinitive | a tria | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | triind | ||||||
past participle | triat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | triez | triezi | triază | triem | triați | triază | |
imperfect | triam | triai | tria | triam | triați | triau | |
simple perfect | triai | triași | trie | triarăm | triarăți | triară | |
pluperfect | triasem | triaseși | triase | triaserăm | triaserăți | triaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să triez | să triezi | să trieze | să triem | să triați | să trieze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | triază | triați | |||||
negative | nu tria | nu triați |