triera
Learned borrowing from Ancient Greek τριήρης (triḗrēs).
triera f
a triera (third-person singular present trieră, past participle trierat) 1st conj.
infinitive | a triera | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | trierând | ||||||
past participle | trierat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | trier | trieri | trieră | trierăm | trierați | trieră | |
imperfect | trieram | trierai | triera | trieram | trierați | trierau | |
simple perfect | trierai | trierași | trieră | trierarăm | trierarăți | trierară | |
pluperfect | trierasem | trieraseși | trierase | trieraserăm | trieraserăți | trieraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să trier | să trieri | să triere | să trierăm | să trierați | să triere | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | trieră | trierați | |||||
negative | nu triera | nu trierați |