triplicat
Borrowed from Latin triplicatus or French triplicate.
triplicat n (plural triplicate)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) triplicat | triplicatul | (niște) triplicate | triplicatele |
genitive/dative | (unui) triplicat | triplicatului | (unor) triplicate | triplicatelor |
vocative | triplicatule | triplicatelor |