tripota
Borrowed from French tripoter.
a tripota (third-person singular present tripotează, past participle tripotat) 1st conjugation
infinitive | a tripota | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | tripotând | ||||||
past participle | tripotat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | tripotez | tripotezi | tripotează | tripotăm | tripotați | tripotează | |
imperfect | tripotam | tripotai | tripota | tripotam | tripotați | tripotau | |
simple perfect | tripotai | tripotași | tripotă | tripotarăm | tripotarăți | tripotară | |
pluperfect | tripotasem | tripotaseși | tripotase | tripotaserăm | tripotaserăți | tripotaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să tripotez | să tripotezi | să tripoteze | să tripotăm | să tripotați | să tripoteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | tripotează | tripotați | |||||
negative | nu tripota | nu tripotați |