Borrowed from French troglodyte.
troglodit m (plural troglodiți)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | troglodit | trogloditul | troglodiți | troglodiții | |
genitive-dative | troglodit | trogloditului | troglodiți | troglodiților | |
vocative | trogloditule | troglodiților |
troglòdīt m (Cyrillic spelling трогло̀дӣт)
singular | plural | |
---|---|---|
nominative | troglòdīt | trogloditi |
genitive | troglodíta | troglodita |
dative | trogloditu | trogloditima |
accusative | troglodita | troglodite |
vocative | troglodite | trogloditi |
locative | trogloditu | trogloditima |
instrumental | trogloditom | trogloditima |