a trâmbița (third-person singular present trâmbițează, past participle trâmbițat) 1st conj.
infinitive | a trâmbița | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | trâmbițând | ||||||
past participle | trâmbițat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | trâmbițez | trâmbițezi | trâmbițează | trâmbițăm | trâmbițați | trâmbițează | |
imperfect | trâmbițam | trâmbițai | trâmbița | trâmbițam | trâmbițați | trâmbițau | |
simple perfect | trâmbițai | trâmbițași | trâmbiță | trâmbițarăm | trâmbițarăți | trâmbițară | |
pluperfect | trâmbițasem | trâmbițaseși | trâmbițase | trâmbițaserăm | trâmbițaserăți | trâmbițaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să trâmbițez | să trâmbițezi | să trâmbițeze | să trâmbițăm | să trâmbițați | să trâmbițeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | trâmbițează | trâmbițați | |||||
negative | nu trâmbița | nu trâmbițați |