From tími (“time”) + reim (“belt”).
tímareim f (genitive singular tímareimar, nominative plural tímareimar)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | |
nominative | tímareim | tímareimin | tímareimar | tímareimarnar |
accusative | tímareim | tímareimina | tímareimar | tímareimarnar |
dative | tímareim | tímareiminni | tímareimum | tímareimunum |
genitive | tímareimar | tímareimarinnar | tímareima | tímareimanna |