Borrowed from Hungarian támadni, infinitive of támad.
a tămădui (third-person singular present tămăduiește or (rare) tămăduie, past participle tămăduit) 4th conj. (now literary)
infinitive | a tămădui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | tămăduind | ||||||
past participle | tămăduit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | tămăduiesc | tămăduiești | tămăduiește | tămăduim | tămăduiți | tămăduiesc | |
imperfect | tămăduiam | tămăduiai | tămăduia | tămăduiam | tămăduiați | tămăduiau | |
simple perfect | tămăduii | tămăduiși | tămădui | tămăduirăm | tămăduirăți | tămăduiră | |
pluperfect | tămăduisem | tămăduiseși | tămăduise | tămăduiserăm | tămăduiserăți | tămăduiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să tămăduiesc | să tămăduiești | să tămăduiască | să tămăduim | să tămăduiți | să tămăduiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | tămăduiește | tămăduiți | |||||
negative | nu tămădui | nu tămăduiți |