From tătar.
a tătărî (third-person singular present tătărăște, past participle tătărît) 4th conj.
infinitive | a tătărî | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | tătărând | ||||||
past participle | tătărât | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | tătăr | tătări | tătără | tătărâm | tătărâți | tătără | |
imperfect | tătăram | tătărai | tătăra | tătăram | tătărați | tătărau | |
simple perfect | tătărâi | tătărâși | tătărî | tătărârăm | tătărârăți | tătărâră | |
pluperfect | tătărâsem | tătărâseși | tătărâse | tătărâserăm | tătărâserăți | tătărâseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să tătăr | să tătări | să tătăre | să tătărâm | să tătărâți | să tătăre | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | tătără | tătărâți | |||||
negative | nu tătărî | nu tătărâți |