From ucig (“popular prezent indicative of ucide”) + -ător.
ucigător m or n (feminine singular ucigătoare, masculine plural ucigători, feminine and neuter plural ucigătoare)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | ucigător | ucigătoare | ucigători | ucigătoare | |||
definite | ucigătorul | ucigătoarea | ucigătorii | ucigătoarele | ||||
genitive- dative |
indefinite | ucigător | ucigătoare | ucigători | ucigătoare | |||
definite | ucigătorului | ucigătoarei | ucigătorilor | ucigătoarelor |