ūmecta
ūmectā
Borrowed from French humecter, from Latin humectare.
a umecta (third-person singular present umectează, past participle umectat) 1st conj.
infinitive | a umecta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | umectând | ||||||
past participle | umectat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | umectez | umectezi | umectează | umectăm | umectați | umectează | |
imperfect | umectam | umectai | umecta | umectam | umectați | umectau | |
simple perfect | umectai | umectași | umectă | umectarăm | umectarăți | umectară | |
pluperfect | umectasem | umectaseși | umectase | umectaserăm | umectaserăți | umectaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să umectez | să umectezi | să umecteze | să umectăm | să umectați | să umecteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | umectează | umectați | |||||
negative | nu umecta | nu umectați |