umila
umila
a umila (third-person singular present umilează, past participle umilat) 1st conjugation
infinitive | a umila | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | umilând | ||||||
past participle | umilat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | umilez | umilezi | umilează | umilăm | umilați | umilează | |
imperfect | umilam | umilai | umila | umilam | umilați | umilau | |
simple perfect | umilai | umilași | umilă | umilarăm | umilarăți | umilară | |
pluperfect | umilasem | umilaseși | umilase | umilaserăm | umilaserăți | umilaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să umilez | să umilezi | să umileze | să umilăm | să umilați | să umileze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | umilează | umilați | |||||
negative | nu umila | nu umilați |