urâți m pl
urâți
From urât.
a urâți (third-person singular present urâțește, past participle urâțit) 4th conj.
infinitive | a urâți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | urâțind | ||||||
past participle | urâțit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | urâțesc | urâțești | urâțește | urâțim | urâțiți | urâțesc | |
imperfect | urâțeam | urâțeai | urâțea | urâțeam | urâțeați | urâțeau | |
simple perfect | urâții | urâțiși | urâți | urâțirăm | urâțirăți | urâțiră | |
pluperfect | urâțisem | urâțiseși | urâțise | urâțiserăm | urâțiserăți | urâțiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să urâțesc | să urâțești | să urâțească | să urâțim | să urâțiți | să urâțească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | urâțește | urâțiți | |||||
negative | nu urâți | nu urâțiți |