Inherited from Latin ōrdināre, present active infinitive of ōrdinō. Compare Aromanian urdin, urdinari. Doublet of ordona.
a urdina (third-person singular present urdină, past participle urdinat) 1st conj.
infinitive | a urdina | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | urdinând | ||||||
past participle | urdinat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | urdin | urdini | urdină | urdinăm | urdinați | urdină | |
imperfect | urdinam | urdinai | urdina | urdinam | urdinați | urdinau | |
simple perfect | urdinai | urdinași | urdină | urdinarăm | urdinarăți | urdinară | |
pluperfect | urdinasem | urdinaseși | urdinase | urdinaserăm | urdinaserăți | urdinaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să urdin | să urdini | să urdine | să urdinăm | să urdinați | să urdine | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | urdină | urdinați | |||||
negative | nu urdina | nu urdinați |