From ureche.
a urechea (third-person singular present urechează, past participle urecheat) 1st conj.
infinitive | a urechea | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | urechind | ||||||
past participle | urecheat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | urechez | urechezi | urechează | urechem | urecheați | urechează | |
imperfect | urecheam | urecheai | urechea | urecheam | urecheați | urecheau | |
simple perfect | urecheai | urecheași | ureche | urechearăm | urechearăți | urecheară | |
pluperfect | urecheasem | urecheaseși | urechease | urecheaserăm | urecheaserăți | urecheaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să urechez | să urechezi | să urecheze | să urechem | să urecheați | să urecheze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | urechează | urecheați | |||||
negative | nu urechea | nu urecheați |