a urgenta (third-person singular present urgentează, past participle urgentat) 1st conj.
infinitive | a urgenta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | urgentând | ||||||
past participle | urgentat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | urgentez | urgentezi | urgentează | urgentăm | urgentați | urgentează | |
imperfect | urgentam | urgentai | urgenta | urgentam | urgentați | urgentau | |
simple perfect | urgentai | urgentași | urgentă | urgentarăm | urgentarăți | urgentară | |
pluperfect | urgentasem | urgentaseși | urgentase | urgentaserăm | urgentaserăți | urgentaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să urgentez | să urgentezi | să urgenteze | să urgentăm | să urgentați | să urgenteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | urgentează | urgentați | |||||
negative | nu urgenta | nu urgentați |