Inherited from Latin ōrdīre, collateral form of ōrdīrī.
a urzi (third-person singular present urzește, past participle urzit) 4th conj.
infinitive | a urzi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | urzind | ||||||
past participle | urzit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | urzesc | urzești | urzește | urzim | urziți | urzesc | |
imperfect | urzeam | urzeai | urzea | urzeam | urzeați | urzeau | |
simple perfect | urzii | urziși | urzi | urzirăm | urzirăți | urziră | |
pluperfect | urzisem | urziseși | urzise | urziserăm | urziserăți | urziseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să urzesc | să urzești | să urzească | să urzim | să urziți | să urzească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | urzește | urziți | |||||
negative | nu urzi | nu urziți |