From the older form iușor, from a hypothetical (perhaps Proto-Romanian) intermediate *lieu, from Latin levis (“light”), + the diminutive suffix -șor. Compare Aromanian li(c)shor, ljiushor.
ușor m or n (feminine singular ușoară, masculine plural ușori, feminine and neuter plural ușoare)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | ușor | ușoară | ușori | ușoare | |||
definite | ușorul | ușoara | ușorii | ușoarele | ||||
genitive- dative |
indefinite | ușor | ușoare | ușori | ușoare | |||
definite | ușorului | ușoarei | ușorilor | ușoarelor |
ușor
Inherited from Latin ostiolum, a diminutive of ostium (“door”). Equivalent to ușă + -or.
ușor m (plural ușori)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | ușor | ușorul | ușori | ușorii | |
genitive-dative | ușor | ușorului | ușori | ușorilor | |
vocative | ușorule | ușorilor |