From vântui.
vântuit m or n (feminine singular vântuită, masculine plural vântuiți, feminine and neuter plural vântuite)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | vântuit | vântuită | vântuiți | vântuite | |||
definite | vântuitul | vântuita | vântuiții | vântuitele | ||||
genitive- dative |
indefinite | vântuit | vântuite | vântuiți | vântuite | |||
definite | vântuitului | vântuitei | vântuiților | vântuitelor |