a vârfui (third-person singular present vârfuiește, past participle vârfuit) 4th conj.
infinitive | a vârfui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | vârfuind | ||||||
past participle | vârfuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | vârfuiesc | vârfuiești | vârfuiește | vârfuim | vârfuiți | vârfuiesc | |
imperfect | vârfuiam | vârfuiai | vârfuia | vârfuiam | vârfuiați | vârfuiau | |
simple perfect | vârfuii | vârfuiși | vârfui | vârfuirăm | vârfuirăți | vârfuiră | |
pluperfect | vârfuisem | vârfuiseși | vârfuise | vârfuiserăm | vârfuiserăți | vârfuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să vârfuiesc | să vârfuiești | să vârfuiască | să vârfuim | să vârfuiți | să vârfuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | vârfuiește | vârfuiți | |||||
negative | nu vârfui | nu vârfuiți |