a vârtejui (third-person singular present vârtejuiește, past participle vârtejuit) 4th conj.
infinitive | a vârtejui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | vârtejuind | ||||||
past participle | vârtejuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | vârtejuiesc | vârtejuiești | vârtejuiește | vârtejuim | vârtejuiți | vârtejuiesc | |
imperfect | vârtejuiam | vârtejuiai | vârtejuia | vârtejuiam | vârtejuiați | vârtejuiau | |
simple perfect | vârtejuii | vârtejuiși | vârtejui | vârtejuirăm | vârtejuirăți | vârtejuiră | |
pluperfect | vârtejuisem | vârtejuiseși | vârtejuise | vârtejuiserăm | vârtejuiserăți | vârtejuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să vârtejuiesc | să vârtejuiești | să vârtejuiască | să vârtejuim | să vârtejuiți | să vârtejuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | vârtejuiește | vârtejuiți | |||||
negative | nu vârtejui | nu vârtejuiți |