vicoli m
a vicoli (third-person singular present vicolește, past participle vicolit) 4th conj.
infinitive | a vicoli | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | vicolind | ||||||
past participle | vicolit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | vicolesc | vicolești | vicolește | vicolim | vicoliți | vicolesc | |
imperfect | vicoleam | vicoleai | vicolea | vicoleam | vicoleați | vicoleau | |
simple perfect | vicolii | vicoliși | vicoli | vicolirăm | vicolirăți | vicoliră | |
pluperfect | vicolisem | vicoliseși | vicolise | vicoliserăm | vicoliserăți | vicoliseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să vicolesc | să vicolești | să vicolească | să vicolim | să vicoliți | să vicolească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | vicolește | vicoliți | |||||
negative | nu vicoli | nu vicoliți |