a viermui (third-person singular present viermuiește, past participle viermuit) 4th conj.
infinitive | a viermui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | viermuind | ||||||
past participle | viermuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | viermuiesc | viermuiești | viermuiește | viermuim | viermuiți | viermuiesc | |
imperfect | viermuiam | viermuiai | viermuia | viermuiam | viermuiați | viermuiau | |
simple perfect | viermuii | viermuiși | viermui | viermuirăm | viermuirăți | viermuiră | |
pluperfect | viermuisem | viermuiseși | viermuise | viermuiserăm | viermuiserăți | viermuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să viermuiesc | să viermuiești | să viermuiască | să viermuim | să viermuiți | să viermuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | viermuiește | viermuiți | |||||
negative | nu viermui | nu viermuiți |