Inherited from Latin vomere, present active infinitive of vomō. See also vomita.
a voame (third-person singular present voame, past participle vomut) 3rd conj.
infinitive | a voame | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | vomând | ||||||
past participle | vomut | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | vom | vomi | voame | voamem | voameți | vom | |
imperfect | vomeam | vomeai | vomea | vomeam | vomeați | vomeau | |
simple perfect | vomui | vomuși | vomu | vomurăm | vomurăți | vomură | |
pluperfect | vomusem | vomuseși | vomuse | vomuserăm | vomuserăți | vomuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să vom | să vomi | să voamă | să voamem | să voameți | să voamă | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | voame | voameți | |||||
negative | nu voame | nu voameți |