vocaliza
Borrowed from French vocaliser. Equivalent to vocal + -iza.
a vocaliza (third-person singular present vocalizează, past participle vocalizat) 1st conj.
infinitive | a vocaliza | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | vocalizând | ||||||
past participle | vocalizat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | vocalizez | vocalizezi | vocalizează | vocalizăm | vocalizați | vocalizează | |
imperfect | vocalizam | vocalizai | vocaliza | vocalizam | vocalizați | vocalizau | |
simple perfect | vocalizai | vocalizași | vocaliză | vocalizarăm | vocalizarăți | vocalizară | |
pluperfect | vocalizasem | vocalizaseși | vocalizase | vocalizaserăm | vocalizaserăți | vocalizaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să vocalizez | să vocalizezi | să vocalizeze | să vocalizăm | să vocalizați | să vocalizeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | vocalizează | vocalizați | |||||
negative | nu vocaliza | nu vocalizați |
vocaliza