a vrăvui (third-person singular present vrăvuiește, past participle vrăvuit) 4th conjugation
infinitive | a vrăvui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | vrăvuind | ||||||
past participle | vrăvuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | vrăvuiesc | vrăvuiești | vrăvuiește | vrăvuim | vrăvuiți | vrăvuiesc | |
imperfect | vrăvuiam | vrăvuiai | vrăvuia | vrăvuiam | vrăvuiați | vrăvuiau | |
simple perfect | vrăvuii | vrăvuiși | vrăvui | vrăvuirăm | vrăvuirăți | vrăvuiră | |
pluperfect | vrăvuisem | vrăvuiseși | vrăvuise | vrăvuiserăm | vrăvuiserăți | vrăvuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să vrăvuiesc | să vrăvuiești | să vrăvuiască | să vrăvuim | să vrăvuiți | să vrăvuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | vrăvuiește | vrăvuiți | |||||
negative | nu vrăvui | nu vrăvuiți |