a văcui (third-person singular present văcuiește, past participle văcuit) 4th conjugation
infinitive | a văcui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | văcuind | ||||||
past participle | văcuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | văcuiesc | văcuiești | văcuiește | văcuim | văcuiți | văcuiesc | |
imperfect | văcuiam | văcuiai | văcuia | văcuiam | văcuiați | văcuiau | |
simple perfect | văcuii | văcuiși | văcui | văcuirăm | văcuirăți | văcuiră | |
pluperfect | văcuisem | văcuiseși | văcuise | văcuiserăm | văcuiserăți | văcuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să văcuiesc | să văcuiești | să văcuiască | să văcuim | să văcuiți | să văcuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | văcuiește | văcuiți | |||||
negative | nu văcui | nu văcuiți |