a văduvi (third-person singular present văduvește, past participle văduvit) 4th conj.
infinitive | a văduvi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | văduvind | ||||||
past participle | văduvit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | văduvesc | văduvești | văduvește | văduvim | văduviți | văduvesc | |
imperfect | văduveam | văduveai | văduvea | văduveam | văduveați | văduveau | |
simple perfect | văduvii | văduviși | văduvi | văduvirăm | văduvirăți | văduviră | |
pluperfect | văduvisem | văduviseși | văduvise | văduviserăm | văduviserăți | văduviseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să văduvesc | să văduvești | să văduvească | să văduvim | să văduviți | să văduvească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | văduvește | văduviți | |||||
negative | nu văduvi | nu văduviți |