a zburători (third-person singular present zburătorește, past participle zburătorit) 4th conj.
infinitive | a zburători | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | zburătorind | ||||||
past participle | zburătorit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | zburătoresc | zburătorești | zburătorește | zburătorim | zburătoriți | zburătoresc | |
imperfect | zburătoream | zburătoreai | zburătorea | zburătoream | zburătoreați | zburătoreau | |
simple perfect | zburătorii | zburătoriși | zburători | zburătorirăm | zburătorirăți | zburătoriră | |
pluperfect | zburătorisem | zburătoriseși | zburătorise | zburătoriserăm | zburătoriserăți | zburătoriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să zburătoresc | să zburătorești | să zburătorească | să zburătorim | să zburătoriți | să zburătorească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | zburătorește | zburătoriți | |||||
negative | nu zburători | nu zburătoriți |