a zincui (third-person singular present zincuiește, past participle zincuit) 4th conjugation
infinitive | a zincui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | zincuind | ||||||
past participle | zincuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | zincuiesc | zincuiești | zincuiește | zincuim | zincuiți | zincuiesc | |
imperfect | zincuiam | zincuiai | zincuia | zincuiam | zincuiați | zincuiau | |
simple perfect | zincuii | zincuiși | zincui | zincuirăm | zincuirăți | zincuiră | |
pluperfect | zincuisem | zincuiseși | zincuise | zincuiserăm | zincuiserăți | zincuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să zincuiesc | să zincuiești | să zincuiască | să zincuim | să zincuiți | să zincuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | zincuiește | zincuiți | |||||
negative | nu zincui | nu zincuiți |