a zmuci (third-person singular present zmucește, past participle zmucit) 4th conj.
infinitive | a zmuci | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | zmucind | ||||||
past participle | zmucit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | zmucesc | zmucești | zmucește | zmucim | zmuciți | zmucesc | |
imperfect | zmuceam | zmuceai | zmucea | zmuceam | zmuceați | zmuceau | |
simple perfect | zmucii | zmuciși | zmuci | zmucirăm | zmucirăți | zmuciră | |
pluperfect | zmucisem | zmuciseși | zmucise | zmuciserăm | zmuciserăți | zmuciseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să zmucesc | să zmucești | să zmucească | să zmucim | să zmuciți | să zmucească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | zmucește | zmuciți | |||||
negative | nu zmuci | nu zmuciți |