a zornăi (third-person singular present zornăie, past participle zornăit) 4th conj.
infinitive | a zornăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | zornăind | ||||||
past participle | zornăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | zornăi | zornăi | zornăie | zornăim | zornăiți | zornăie | |
imperfect | zornăiam | zornăiai | zornăia | zornăiam | zornăiați | zornăiau | |
simple perfect | zornăii | zornăiși | zornăi | zornăirăm | zornăirăți | zornăiră | |
pluperfect | zornăisem | zornăiseși | zornăise | zornăiserăm | zornăiserăți | zornăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să zornăi | să zornăi | să zornăie | să zornăim | să zornăiți | să zornăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | zornăie | zornăiți | |||||
negative | nu zornăi | nu zornăiți |