Borrowed from Old Church Slavonic зѫбъ (zǫbŭ), from Proto-Slavic *zǫbъ (“tooth”), cf. Bulgarian зъбя се (zǎbja se).
a zâmbi (third-person singular present zâmbește, past participle zâmbit) 4th conj.
infinitive | a zâmbi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | zâmbind | ||||||
past participle | zâmbit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | zâmbesc | zâmbești | zâmbește | zâmbim | zâmbiți | zâmbesc | |
imperfect | zâmbeam | zâmbeai | zâmbea | zâmbeam | zâmbeați | zâmbeau | |
simple perfect | zâmbii | zâmbiși | zâmbi | zâmbirăm | zâmbirăți | zâmbiră | |
pluperfect | zâmbisem | zâmbiseși | zâmbise | zâmbiserăm | zâmbiserăți | zâmbiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să zâmbesc | să zâmbești | să zâmbească | să zâmbim | să zâmbiți | să zâmbească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | zâmbește | zâmbiți | |||||
negative | nu zâmbi | nu zâmbiți |